GRUPUL DE RUGĂCIUNE AL SURORILOR

Începuturile lucrării

Prin iulie 2008 s-a format, prin ajutorul Domnului, un grup de rugăciune al surorilor de la Betel. La început a fost un număr mai mic, apoi s-au mai alăturat surori și s-a ajuns la un grup mai mare. Chiar de la început s-a văzut unitate și o părtășie foarte frumoasă, mult binecuvântată, precum și un timp prețios și foarte benefic în care ne rugam și-L lăudam pe Dumnezeu.

Au fost și multe piedici din partea vrăjmașului, dar nu ne-au lăsat descurajate, ci, din contră, ne rugam cu mai mult foc. Ne bucuram mult când vedeam deschiderea unor surori care altădată se simțeau mereu singure și tăcute, considerându-se mai neînsemnate.

La început ne adunam la biserică (fie la subsol, fie în altă parte) o dată pe săptămână, apoi am ales să ne întâlnim și în ziua de joi, între orele 18:00–19:00, rămânând și la slujba de seară. Nu după mult timp am început să ne adunăm și la sora Crasnean pentru rugăciune.

Au trecut mulți ani de atunci și vreau să spun că și în prezent ne bucurăm de o părtășie frumoasă în rugăciune și cântare, în ziua de luni, între orele 14:00–16:00, tot la sora Crasnean.

Din multele motive de rugăciune pot spune că avem pe listă: rugăciune pentru biserică (conducere, slujitori, tineret, familii tinere, copii, bolnavi etc.), pentru misionari, pentru cei căzuți, pentru țară și multe alte cauze.

Uneori ni se pare că rugăciunile noastre nu sunt ascultate pentru că nu primim răspuns atunci când vrem noi, dar înțelept este să așteptăm în tăcere răspunsul Domnului, pentru că Tatăl Ceresc va face să lucreze toate lucrurile la timpul potrivit.

„Și îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.” (1 Ioan 5:14)


Lucrarea de vizitare și încurajare

Apoi, săptămânal, avem o zi de vizită a bolnavilor. Bunul Dumnezeu ne-a ajutat până în prezent să ne vedem cu foarte multe surori în vârstă, bolnave și neputincioase.

Am încercat, prin prezența noastră, să ne rugăm împreună, să încurajăm și să îmbărbătăm, aducându-le puțină bucurie în inima lor. În jur de 65–70 de surori pe care le-am vizitat în acești ani sunt plecate deja în veșnicie.

În urma rugăciunilor au fost multe răspunsuri pozitive din partea Tatălui Ceresc și, de aceea, prin ajutorul Lui, vom continua să stăm la dispoziția Domnului prin rugăciune, atâta timp cât va îngădui El.

Așadar, să ne îndeletnicim cu rugăciunea și să ne îndemnăm unele pe altele la fapte bune, iar toate acestea să fie făcute de dragul Domnului Isus Hristos, care a făcut mult mai mult pentru noi, oferindu-ne viața veșnică.

Dacă sunt situații dificile, având nevoie și de rugăciunile noastre, se poate apela și la noi; cu multă dragoste ne vom ruga, fiind astfel un ajutor benefic nevoilor voastre.

Dacă dorește cineva să ni se alăture în această lucrare, ar fi o mare bucurie atât pentru noi, cât și pentru Domnul Isus.

Vreau să specific că în toată lucrarea aceasta dorim să fie proslăvit doar Numele Domnului Isus, iar noi să fim doar unelte în mâna Lui prin care lucrează, fiind foarte atente și sensibile la vocea Duhului Sfânt, care ne ajută să facem voia lui Dumnezeu.

Doamne ajută!

SORA Victorita Colibaba