Anul nașterii - 16.10.1927. A luat botezul la Bere. Este vaduv din 2013

Sora Gâldeanu Viorica s-a născut în anul 1942. Are doi copii, doi nepoți și patru strănepoți. Soțul său a plecat la Domnul în anul 2015, după 52 de ani de căsnicie.

Sora l-a cunoscut pe Domnul Isus și a luat botezul acasă la fratele Fănel de la Maranata. A frecventat biserica Maranata o perioadă lungă de timp. Soțul său nu îl cunoștea pe Domnul și o perioadă sora a mers la adunare pe ascuns, dar după un timp acesta a aflat și i-a permis să meargă în continuare la biserică. 

De la vârsta de 24 de ani are probleme cu inima, din cauza unei valve uscate, boala numindu-se stenoză mitrală compensată. A trecut prin multe încercări, având si un nodul la plămân, fiind nevoie să fie operată, dar ea a afirmat că Domnul i-a dat putere și biruință, ajutând-o să treacă prin toate.

Sora ne-a sfătuit și îndemnat să fim plini de dragoste, smeriți și să ne rugăm mai mult. Ea a mai spus că biserica de acum nu mai este cum a fost odată. Când era mică mergea noaptea la o casă de rugăciune la Vicov, unde se puneau perne în geam ca să se poată ruga.

 

- născută în 1937, văduvă de 22 de ani
- are patru copii, niciunul pocăit

 

Sora Botezat Elisabeta s-a născut în anul 1946, în Vicovul de Sus. Locuiește în Rădăuți din anul 1970 și frecventează biserica Betel de la înființarea acesteia. L-a cunoscut pe soțul său în 1989, acesta plecând la Domnul în 2016, după 27 de ani de căsnicie. Sora Elisabeta vine dintr-o familie de ortodoxi, dar a încheiat un legămant în apa botezului în 1987 la Biserica Maranata.

Sora își amintește că pe atunci frații erau foarte smeriți, mai seriosi, umblau rași în cap, mulți au făcut pușcărie pentru credința lor, și crede că Domnul a rânduit o vreme de libertate acum pentru ca nimeni să nu poată să spună că nu a auzit de Dumnezeu.

 

 

Larionescu Virginia

 Mărturie VIRGINIA LARIONESCU - 94 ANI
 
M-am născut la data de 6 ianuarie 1925, în familia Valerian și Glicheria, ambii părinți din Rădăuți, cu credință ortodoxă. Am primit o educație bună în sânul familiei, mama mea participa la întrunirile Oastei Domnului iar eu, de foarte multe ori, o însoțeam și mă bucuram mult alături de ei. Am fost elevă la școlile din Rădăuți, în care am învățat multe lucruri utile și necesare, pe care mai târziu, când am fost profesoară de "Mâini îndemânatice - cusut-țesut", le-am învățat pe eleve. 
Timpul a trecut, iar în anul 1940, rușii ne-au ocupat nordul Bucovinei, mă gândesc cu groază ce zile au fost, dar, am simțit mâna lui Dumnezeu cum m-a ocrotit în situații dificile.

În toamna anului 1946 m-am căsătorit cu Virgil Larionescu, tot din Rădăuți, pe care bunul Dumnezeu l-a scăpat cu viață de pe front. Am avut 3 copii ce i-am crescut în frică de Cuvântul lui Dumnezeu și i-am ajutat să studieze, fiecare după înclinația pe care a avut-o:
-Virgil Constantin -asistent medical la Spitalul Județean Suceava
-Marcela Despina - profesoară de desen la Clubul Elevilor Rădăuți
-Ovidiu - profesor de educație fizică la Școala "Mihai Eminescu" Radauți
Fiica mea, Marcela, după revoluție, a fost la o evanghelizare la Suceava, rămânând profund impresionată de Cuvântul Domnului, astfel că în luna ianuarie 1991 a luat botezul Nou Testamental.
Eu am început să studiez mai cu de-amănuntul Biblia și să-mi dau seama că, totuși, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie împlinit, astfel m-am decis să-L  urmez pe Domnul Isus. În anul 1996 am fost botezată de frații pastori Ioan Bădeliță și Avram Clipa, la biserica Penticostală "Betel" Rădăuți.

Din nou am simțit mâna Domnului Isus ca medic și ocrotitor peste mine, căci înainte de a lua botezul, m-am îmbolnăvit deodată. Fiica mea s-a rugat pentru mine iar când a venit medicul, mă simțeam mai bine. Domnul Isus, Mântuitorul lumii, mi-a mai dat viață și am putut să fac acel legământ cu El în apa botezului și mă bucur, că am devenit soră în credință și cu fostele mele eleve. În toamna anului 1999, soțul meu a murit subit iar eu am rămas cu tot felul de probleme nerezolvate, dar Dumnezeu, în bunăvoința Lui cea mare, rând pe rând mi le-a rezolvat și mi-a mai dat viață ca să mă pot ruga.
Una dintre nepoatele mele, Alina, în anul 2011, a devenit soră cu noi în credință, la fel și mama ei, Eugenia, în anul 2019. În continuare aștept ca Dumnezeu să lucreze și la inima celolalți din familie: noră, nepoți și strănepoți, ca să mă pot bucura pe deplin cu ei în veșnicie.
Domnul Isus să vă binecuvinteze pe toți!
Amin!

 

 

 

Simion Marta