1„Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!”
2Așa să zică cei răscumpărați de Domnul, pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmașului,
3și pe care i-a strâns din toate țările: de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la mare.
4Ei pribegeau prin pustiu, umblau pe căi neumblate, și nu găseau nicio cetate, unde să poată locui.
5Sufereau de foame și de sete; le tânjea sufletul în ei.
6Atunci, în strâmtorarea lor au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor;
7i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit.
8O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!

9Căci El a potolit setea sufletului însetat și a umplut de bunătăți sufletul flămând.
10Cei ce ședeau în întuneric și umbra morții trăiau legați în ticăloșie și în fiare,
11pentru că se răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru că nesocotiseră sfatul Celui Preaînalt.
12El le-a smerit inima prin suferință: au căzut, și nimeni nu i-a ajutat.
13Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor.
14I-a scos din întuneric și de umbra morții și le-a rupt legăturile.
15O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!
16Căci El a sfărâmat porți din aramă și a rupt zăvoare din fier.
17Nebunii, prin purtarea lor vinovată și prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociți.
18Sufletul lor se dezgustase de orice hrană, și erau lângă porțile morții.
19Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor;
20
a trimis cuvântul Său și i-a tămăduit și i-a scăpat de groapă.
21O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!
22
Să-I aducă jertfe de mulțumiri și să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.
23Cei ce se coborâseră pe mare în corăbii și făceau negoț pe apele cele mari,
24aceia au văzut lucrările Domnului și minunile Lui în mijlocul adâncului.
25El a zis și a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.
26Se suiau spre ceruri, se coborau în adânc; sufletul le era pierdut în fața primejdiei.
27Apucați de amețeală, se clătinau ca un om beat, și zadarnică le era toată iscusința.
28Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor.
29A oprit furtuna, a adus liniștea, și valurile s-au potolit.
30Ei s-au bucurat că valurile s-au liniștit, și Domnul i-a dus în limanul dorit.
31O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!
32Să-L înalțe în adunarea poporului și să-L laude în adunarea bătrânilor!
33El preface râurile în pustiu, și izvoarele de apă, în pământ uscat,
34țara roditoare în țară sărată, din pricina răutății locuitorilor ei.
35Tot El preface pustiul în iaz, și pământul uscat, în izvoare de ape.
36Așază acolo pe cei flămânzi, și ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;
37însămânțează ogoare, sădesc vii și-i culeg roadele.
38El îi binecuvântă, și se înmulțesc nespus, și nu le împuținează vitele.
39Dacă sunt împuținați și apăsați prin asuprire, nenorocire și suferință,
40El varsă disprețul peste cei mari și-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,
41dar ridică pe cel lipsit, izbăvește pe cel nevoiaș și înmulțește familiile ca pe niște turme.
42„Oamenii fără prihană văd lucrul acesta și se bucură, și orice nelegiuire își închide gura!”
43Cine este înțelept să ia seama la aceste lucruri și să fie cu luare aminte la bunătățile Domnului.

Pot adăuga comentarii doar membrii înregistrați pe site!